Invitație la zâmbet

Își înălța și ondula aburii privind oamenii. Era fierbinte, dulce (nu chiar pentru diabetici) și-mi privea buzele prin gaura capacului. Da, acele pahare din carton reciclabil de la Teo’s Cafe unde găsesc coadă tot timpul. O savuram cu o prietenă veche care-mi povestea în lună și-n stele. Savurând-o și mimând zâmbete la articulațiile vocii prietenei … Continuă să citești Invitație la zâmbet

Pe peron

Întotdeauna când ajung pe peronul gării și privesc sutele de suflete ce aleargă spre Șerpii bătrâni de la CFR, nu pot decât să zâmbesc amintindu-mi de Paler ce surprindea atât de bine gara, încât cei de la CFR s-au gândit, în semn de recunoștință, să nu mai îmbunătățească nimic, totul să rămână și astăzi în … Continuă să citești Pe peron

Nopțile din cămin și berea

2:55, căminul X dintr-o zonă plină de culoarea ofilită a ochilor studenților dimineața. O sticlă de Timișoreana zace fără viață lângă coșul de gunoi ce aproape se răstoarnă în marea de gunoaie. O a doua sticlă își plânge capacul ce a rămas aruncat lângă capătul patului și își jelește scopul fabricării. Urăște mâinile unsuroase ce … Continuă să citești Nopțile din cămin și berea